De cele mai multe ori un om are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, altul pe care i-l da publicul si un al treilea pe care nici unul, nici altul nu-l pot deslusi niciodata, si care e cel adevarat. (N. Iorga)
De multe ori m-am gandit daca ma cunosc cu adevarat, de cam tot atatea ori am ajuns la concluzia ca nu, pentru ca asa cum zice si Iorga, vor fi mereu mici detalii despre mine pe care nu le voi putea deslusi. Si atunci, primul lucru care mi-a sarit in minte a fost o paralela dintre ce a fost si ce este.
Si pentru asta ar trebui sa descui cateva sertarase de mult incuiate pentru a-mi raspunde la o intrebare destul de general conturata,dar care lucreaza foarte mult in ascunzisurile mele nostalgice:Imi mai aduc aminte..
Si pentru asta ar trebui sa descui cateva sertarase de mult incuiate pentru a-mi raspunde la o intrebare destul de general conturata,dar care lucreaza foarte mult in ascunzisurile mele nostalgice:Imi mai aduc aminte..
..de visele pe care incercam sa le rostesc cu voce tare asemeni unui spectacol in care eu si un personaj nevazut nici macar de mine interpretam rolurile principale?
..de roseata din obraji atunci cand imi era atinsa intimitatea..ori ca facusem vreo prostioara ori ca incercam sa ascund planuri secrete?
..de lacrimile varsate pentru o bombonica lipsa sau pentru o jucarioara disparuta..acest fapt avand transpunere in prezent prin lipsa unor persoane sau a unor fapte mult asteptate de mine?
..si cat de mult ar mai putea continua aceasta lista a interogatoriului meu asupra fiintei mele..
Dar alfel ar trebui luate lucrurile..oare cat de mult lucrurile pe care le facem ne vor schimba personalitatea?..in ce masura trebuie sa tinem cont de expresia "traieste clipa",tinand cont ca ale ei consecinte pot fi de mii de clipe,nu doar de una singura?
...si oare..in ce masura evolutia noastra ca oameni vine in mod automat si cat trebuie sa muncim noi pentru ea?
..de roseata din obraji atunci cand imi era atinsa intimitatea..ori ca facusem vreo prostioara ori ca incercam sa ascund planuri secrete?
..de lacrimile varsate pentru o bombonica lipsa sau pentru o jucarioara disparuta..acest fapt avand transpunere in prezent prin lipsa unor persoane sau a unor fapte mult asteptate de mine?
..si cat de mult ar mai putea continua aceasta lista a interogatoriului meu asupra fiintei mele..
Dar alfel ar trebui luate lucrurile..oare cat de mult lucrurile pe care le facem ne vor schimba personalitatea?..in ce masura trebuie sa tinem cont de expresia "traieste clipa",tinand cont ca ale ei consecinte pot fi de mii de clipe,nu doar de una singura?
...si oare..in ce masura evolutia noastra ca oameni vine in mod automat si cat trebuie sa muncim noi pentru ea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu