dupa o lunga absenta m-am decis sa reapar in decorul trairilor mele..din ianuarie incerc sa scriu un articol pe care nici acum nu-l voi atinge..e prea greu sa vorbesti despre sentimentele pe care le ai pentru fiinta care ti-a dat viata...despre mama...poate intr-o zi voi avea curajul suprem de a pune in alb aceste sentimente...
dar acest articol are o alta tema si o alta modalitate de redactare..e ceva concret..o traire intensa prin care am trecut de 1 iunie...
in primul rand am cunoscut niste persoane model cum rar se mai gasesc in zilele noastre..nu prea am mai auzit de tineri care vor sa ajute copii..sau in general tineri care sa ajute oameni..dar uite ca am primit un contra-exemplu..am intalnit niste persoane cu suflet mare: Lavinia,Razvan,Alex,Ioan (dar si altii) care au facut sa apara zambetul senin pe fata a trei fetite scumpe, dar umbrite de lipsurile materiale care le impovareaza sufletul...
Lavinia a initiat o campanie "10 pentru primul meu calculator" prin care a ajutat si urmeaza sa mai ajute, alaturi de oamenii din online pe copiii care viseaza la un calculator, dar e imposibil sa isi vada acest vis implinit...pe1 iunie a fost daruit cel de-al doilea calculator Georgianei, o fetita din comuna Holboca, deosebita,inteligenta si cu o privire calda care iti da pofta de viata..
Sunt foarte bucuroasa ca am acceptat sa iau si eu parte la acest moment deosebit..eram foarte obosita,suparata,stresata de facultate si parca incercam sa caut un "nu pot sa merg"politicos..dar as fi facut o foarte mare greseala..aceasta fetita,alaturi de surorile ei,m-au incarcat cu energie,m-au bine dispus..nimic nu e mai placut decat sa vezi niste zambete adevarate,pure,inocente pe niste fete nevinovate care nu se vor a fi diferite..si trist e ca nu sunt singurele aflate in situatia lor..sunt mii..sute..milioane de copii care vor un ajutor..si nu doar unul material..si o mana intinsa..un cuvant adresat lor ii poate face fericiti..si asta am observat si ieri la Georgiana..a bucurat-o enorm de mult doar simpla noastra prezenta..se puteau vedea in ochii mici si dragalasi lacrimioare de bucurie...bucurie de aia sincera..cum rar..extrem de rar se mai poate vedea..
aceasta fetita m-a facut sa-mi doresc mai mult ca oricand sa fac tot posibilul sa mai ajut copii..atat cat voi putea..si poate voi reusi sa mai atrag in aceasta euforie si pe altii..si nu doar poate..TREBUIE!!!