verdele meu...

da..e al meu..as vrea sa il strang tot si sa ma imbrac in el si sa respir in el..e culoarea care ma inspira..care ma incurajeaza..care ma destinde..
tot timpu am stiut ca-mi place..dar nu am stat nici o clipa sa ma gandesc de ce..si cand am fost sa duc cu noii mei prieteni calculatorul la fetita de la holboca, una dintre surorile ei m-a intrebat ce culoare imi place..si i-am raspuns ca verde..ea, foarte serioasa, m-a intrebat "de ce tocmai verde?"..si pentru cateva secunde m-am blocat..si tot ea imi raspunde.."esti plina de speranta, echilibrata, optimista?"
m-a pus pe ganduri aceasta fetita..in mometul respectiv nu prea eram plina de speranta..nu am avut un an plin de speranta..mi-au cam fost reduse echilibrul,speranta,optimismul..sau asa credeam eu...dar daca am continuat sa zic ca verdele e culoarea mea preferata..inseamna ca sunt in continuare plina de speranta..
..caci doar e verdele meu...face parte din mine