searching...

nu caut ceva concret..ci doar as vrea sa stiu ce reprezinta un prieten adevarat..am notat de-a lungul timpului niste aspecte referitoare la aceasta persoana care ar trebui sa-mi fie alaturi si la bine si la rau..
intr-adevar am luat notite doar ascultandu-mi pretentiile si nevoile.si poate uneori sunt mult prea mofturoasa ca cineva sa ma suporte..dar mai stiu ca pentru a te intelege cu o persoana in primul rand trebuie sa ai multa rabdare..
am intalnit multe persoane pentru care am fost disponibila sa dau timp.. rabdare.. sentimente..dar, uluitor, nu am primit acelasi lucru..caci fiecare era in graba lui de a "cuceri"cat mai mult pentru sine..si daca am cerut atentie,mi s-a raspuns scurt:"nu e de ajuns?poate nu e chiar prea mult?"..cu toate ca nu era chiar deloc...
si lucrul de care mi-e ciuda cel mai mult e ca nu doar o singura persoana mi-a oferit aceasta lectie de viata,sa o numesc asa,ci toate persoanele de care "m-am atasat" m-au examinat in acest mod..
..si ajung sa ma gandesc..oare gresesc eu?..dap..acord prea mult persoanelor care nu merita..
de aceea cred ca ar trebui sa continui sa caut..dar cu pasi muti lipsiti de suflet..caci orice farama de sentiment valoreaza enorm..

the nature..

..ati incercat vreodata sa priviti natura asa cum v-ati privi un prieten apropiat..un suflet care respira..care va vorbeste..
zilnic trecem pe langa copaci si ne vedem nepasatori de drumul nostru..dar daca persoanele de langa noi ne fac acest lucru ne simtim dati la o parte..
si acesti copaci au viata..si ei au suflu..batranete..chinuri..chiar daca nu ies in evidenta asa cum o facem noi..si ei traiesc..
..si ei au vise..sperante..prieteni..si dusmani..si culmea..dusmanii lor suntem noi oamenii care le facem rau..
emotiile copacilor sunt exprimate prin intermediul frunzelor care capata de-a lungul celor patru timpi de peste ani..diverse culori..sunt verzi cand soarele le zambeste si sunt scaldati in a lui lumina..cand vantul incepe sa le urmareasca incep sa cada una cate una asemeni sperantelor noastre..si capata o nuata trista....palesc in fata vantului...se tem de puterea lui..
cum si noi ne temem de vantul vietii care ne spulbera nadejdile..visele..sperantele..

..vietuind in tainele vietii

..de multe ori ma vad singura intr-un colt al lumii mele..trista,dezamagita,fara de puteri..si nici o forta,oricat de mare ar fi ea,nu ma poate misca..si parca devine ceva obisnuit pentru mine..ma acomodez cu aceasta ipostaza a mea..victima a vietii..
dar nu este deloc asa..problemele mele sunt mai mereu doar in imaginatia mea..pot face si altceva in loc sa imi jelesc prezentul care pana la urma nu e atat de intunecat precum il credeam. ..si trec in urmatoarea ipostaza in care sunt convinsa ca pot face orice si bine, pot sa zambesc, pot sa ma concentrez, pot sa cuceresc lumea daca vreau… pot sa fac absolut orice imi propun..
pot fi o persoana puternica..sigura pe fortele mele..caci pana la urma viata e un amestec de bine si rau..o balanta intre puterile si slabiciunile noastre..

Viata este o sansa … nu o lasa sa se piarda !

Viata e frumusete… admir-o!

Viata este bucurie… gust-o din plin!

Viata este un vis… transforma-l in realitate!

Viata e o insiruire de sentimente… fericire… tristete… iubire… ura…. prietenie…

..

..fiecare zi este pentru mine cate un exercitiu din marele test:viata..dar oare de ce este atat de strict acest test?oare este la fel pentru oricine?oare fiecare fiinta din jurul meu isi pune aceste intrebari?..oare?..
imi pun foarte multe intrebari la care nu cred ca voi primi vreodata un raspuns..dar incerc sa caut rezolvari..si sper sa gasesc intr-o zi ceea ce vreau..
zi de zi incerc sa ajut atat pe cei apropiati mie cat si pe cei cu care intru pentru prima data in contact..fac acest lucru pentru ca doresc sa am cat mai multe persoane aproape de mine..dar nu reusesc..
observ ca toti din jurul meu sunt pe fuga..se opresc in loc doar daca in viata lor se intampla ceva..sunt sigura ca daca m-ar vedea in calea lor,neajutorata asa cum poate si ei au fost cand eu ii intrebam"ce faci?esti bine?te pot ajuta cu ceva?",ar trece peste mine cu o mare nepasare..caci nu au timp..sau efectiv nu vor sa-si faca timp..
nu vreau sa par o egoista..caci as imparti si cel mai de pret sentiment cu cei de langa mine..dar vreau si eu macar o farama de sentiment asa cum daruiesc si eu..
visez?vreau ceva ce nu exista?..:(

..only hope..

"avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam..avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
avem timp pentru ambitii si boli..sa invinovatim destinul si amanuntele..sa privim norii,reclamele sau un accident oarecare.
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem..sa primim lectii si sa le uitam"(Octavian Paler)

..niciodata nu m-am considerat o optimista convinsa,dar nici nu am acceptat ca vreodata cineva sa-mi spuna ca reusesc sa ating cota maxima a pesimismului..
..doza mea de optimism am vrut mereu sa fie doar a mea,ascunsa de ochii curiosi ai celor din jurul meu..si asta pentru ca m-am temut de dezamagiri..
..pe masura ce incepem sa ne formam ca si oameni descoperim ca aceste blestemate trairi care sunt numite dezamagiri ne urmaresc.. caci chiar si persoana la care nu ne asteptam vreodata sa o faca..ne va dezamagi,chiar si fara vointa..inima ne va fi franta macar o data..
..si partea cea mai urata e ca si noi vom frange inimi..de aceea trebuie mereu sa invatam din suferinta noastra ca acel lucru nu ne place..si sa incercam sa evitam sa intristam la randul nostru..
..vom plange ca timpul fuge pe langa noi mult prea repede..sau poate pentru ca vom pierde pe cineva drag..astea fiind de fapt cele mai mari dezamagiri pe care ni le ofera viata..
..de aceea trebuie sa profitam de fiecare clipa pe care o avem A NOASTRA..sa radem cu pofta..sa iubim ca si cum nu am fi fost raniti vreodata..si asta pentru ca..6o de secunde in care suntem tristi sunt echivalentul a un minut pe care nimeni niciodata nu ni-l va inapoia..
..trebuie sa privim acea luminita care rasare din intunericul care ne inconjoara..dar nu doar sa o privim,ci sa ne si apropiem de ea..de speranta..

..watching..

..de multe ori m-am intrebat care este adevarata insemnatate a unei oglinzi..

..stiu ca ne ajuta sa ne observam inainte de o intalnire..inainte de a merge la scoala..la servici..ne putem aranja..ne putem vedea..defecte..calitati..toate sunt in fata noastra..datorita acestui reper al propriei noastre imagini exterioare..reflectare a realitatii palpabile..oglindire a realitatii, a acelei realitati de dincolo de obiecte si aparente..
..oglinda este perceputa de noi in mod diferit..in functie de varsta noastra..caci pana ajungem la adolescenta vedem doar ceva material.."ce bine imi sta parul!am un look atragator!" sau "oare aceasta nuanta de machiaj se potriveste cu jachetica mea?"..acesta reprezinta monologul purtat mai mereu de noi cu partea noastra exterioara..
..dupa varsta adolescentei,cand deja incepem sa realizam adevarata esenta a trairilor noastre..cand simtim ca lacrimile varsate ne macina sufletul si nu e afectata doar fata noastra prin prezenta ridurilor sau a cearcanelor,oglinda deja capata un alt sens..prin acele cearcane vedem ca au mai trecut ani peste noi..suferinte..sau prin profunzimea zambetului prezent pe chipul nostru vedem bucuria sufletului..vedem o alta oglindire a noastra..una spirituala..
..important este sa reusim sa privim cu atentie toate informatiile pe care ni le ofera aceasta parte a materialului..oglinda..

..sounds of soul..

..startul se da intre aceeasi patru pereti alaturi de care ea isi freamata gandurile..in care isi numara lacrimile si sufletul ei o felicita sau o mustra pentru intamplarile care ii strabat existenta..
..asculta muzica ei..de fapt toti asculta muzica..nu contează genul, unii ascultă rock, pop, simfonica, house, blues...toţi avem o melodie preferată..
..dacă suntem fericiţi ascultăm melodii vesele, antrenante…însă dacă suntem deprimaţi, melodiile triste parcă ne ung pe suflet... faptul că cineva trăieşte şi înţelege suferinţa noastră ne consolează un pic..
..dar putem inversa procesul: ascultând melodiile, care ne plăceau în perioadele fericite din viata noastră, putem retrăi acele momente..
..te simţi mai bine doar ascultând o melodie veselă şi antrenantă..
..pentru ea parca melodiile vesele nu au acelasi ecou..parca nu le aude..parca nu le simte..oare de ce?..este oare ea trista..sau ii face placere sa-si aminteasca de momente triste..?..sau poate aceste melodii o ajuta sa se regaseasca..
..are lumea ei.. scena pe care isi joaca piesele nu este compatibila decat cu un asemenea fundal..nu trebuie criticata..ci doar acceptata cu tot ce este al ei..

..oglinda magica..

De cele mai multe ori un om are mai multe caractere: unul pe care-l crede el, altul pe care i-l da publicul si un al treilea pe care nici unul, nici altul nu-l pot deslusi niciodata, si care e cel adevarat. (N. Iorga)

De multe ori m-am gandit daca ma cunosc cu adevarat, de cam tot atatea ori am ajuns la concluzia ca nu, pentru ca asa cum zice si Iorga, vor fi mereu mici detalii despre mine pe care nu le voi putea deslusi. Si atunci, primul lucru care mi-a sarit in minte a fost o paralela dintre ce a fost si ce este.
Si pentru asta ar trebui sa descui cateva sertarase de mult incuiate pentru a-mi raspunde la o intrebare destul de general conturata,dar care lucreaza foarte mult in ascunzisurile mele nostalgice:Imi mai aduc aminte..

..de visele pe care incercam sa le rostesc cu voce tare asemeni unui spectacol in care eu si un personaj nevazut nici macar de mine interpretam rolurile principale?
..de roseata din obraji atunci cand imi era atinsa intimitatea..ori ca facusem vreo prostioara ori ca incercam sa ascund planuri secrete?
..de lacrimile varsate pentru o bombonica lipsa sau pentru o jucarioara disparuta..acest fapt avand transpunere in prezent prin lipsa unor persoane sau a unor fapte mult asteptate de mine?
..si cat de mult ar mai putea continua aceasta lista a interogatoriului meu asupra fiintei mele..
Dar alfel ar trebui luate lucrurile..oare cat de mult lucrurile pe care le facem ne vor schimba personalitatea?..in ce masura trebuie sa tinem cont de expresia "traieste clipa",tinand cont ca ale ei consecinte pot fi de mii de clipe,nu doar de una singura?
...si oare..in ce masura evolutia noastra ca oameni vine in mod automat si cat trebuie sa muncim noi pentru ea?

..un vis incolor..

..de multe ori ma simt doborata de-a dreptul de viata..de multe ori simt ca drumul meu se sfarseste..si asta nu cred ca e cosmar..confuzie..sau doar o clipa care trece grabita prin mine..
..este ceva real..concret..ceva ce trebuie luat ca atare si privit ca pe ceva ce face parte din programul nostru de maturizare..
..si acum nu incerc sa vorbesc decat despre relatiile mele cu cei din jur..am sansa sa interactionez cu persoane calme sau irascibile sau calde sau extrem de reci..si atata timp cat aceste caractere nu reusesc sa se contopeasca cu al meu caracter,lucrurile capata un contur greu de vizualizat si astfel apar conflictele,gropile in drumul meu si lipsindu-mi ,sa zicem ,experienta este greu sa nu mai cad din cand in cand in ele..
..si aceste cazaturi bineinteles ca-mi provoaca rani..si astfel imi pierd din curajul de a mai calatori pe drumul meu insotita..ajung sa ma simt ca un nisip intr-o clepsidra..curg..ma pierd..sunt clipe uitate intr-o jumatate de sticla..
..si totusi nu e totul dupa cum vreau eu..si cineva se apropie..isi aminteste de mine..intoarce astfel clepsidra..si o iau iarasi de la capat..
..de aceea poate nu e drumul meu drept..pentru ca ma pierd in trecut, in visele mele, in momentele ce mi le doresc netraite si uitate. .traiesc in prezent, in trecut sau in viitor? Nici eu nu stiu..
..si astfel iar ajung de unde am plecat..nu e un cosmar...sau poate e?..poate tocmai eu sunt o aparitie a tuturor cosmarurilor mele..

..cladim vesnicia..

Frumusete de clipa,Nicolae Vasilcosvschi
Cineva spunea ca frumusetea trebuie sa moara, iar florile platesc cu frumusetea lor fiecare secunda.
Sunt atat de frumoase cand cresc, dar si foarte triste cand sunt rupte si mai traiesc doar cateva clipe.
Invata sa asculti florile, sa le admiri frumusetea, dar mai ales invata sa le protejezi, sa le hranesti cu dragoste si bucurie.

..cam asa ar putea suna un mesaj catre persoanele pe care le sarbatoriti astazi cu ocazia Floriilor..

..de multe ori am fost "nevoita" sa-mi fac nervi,sa ma supar pe mine,sa ascult melodii ale cutiutei mele muzicale,amintiri pentru a reusi sa trimit un mesaj care sa transmita intocmai ce simt si ceea ce vreau sa stie destinatarul ca simt..

..cel mai "greu"mi s-a parut cand am avut de urat La Multi Ani! prietenilor apropiati sau rudelor..stiu ca si o scurta urare ar fi fost de ajuns,dar simteam ca nu exprima tot..o simteam incompleta..caci trebuie sa fac o incursiune in ceea ce am acumulat in interiorul meu..si asta nu e ceva foarte usor..dar..

..cand trebuie sa impartasim sentimente trebuie sa fim asemeni orbului care nu ţine seamă de nimic, nu ascultă pe nimeni, ci ascultă de glasul inimii sale, de glasul cugetului său care-i spune: strigă tare să te audă!..

..asa ca nu ezitati niciodata sa faceti o urare de La Multi Ani!persoanelor dragi..va garantez ca nici un cadou nu valoreaza mai mult decat sa te stii inconjurat de petalele prieteniei intr-o zi atat de importanta..

..lost in wind..

"Vantul, sfartecat de boala

imi atarna greu in maini
Plang si plang de oboseala
colindand din caini in caini

Si-mi smucesc din colb calcaiul...
Pasule, de ce ramai?
Poate-i drumul tau, dintaiul,
ce-ti atarna de calcai

Falcile cu scrasnitura
mi le strang si-n van asud
doar scrasnitul surd, de ura,
al maselelor l-aud

Nu-i cantarea cea mladie
cu vedenii vechi, de mit
...Cantule de drumetie
te urasc ca ai murit!"

am hotarat sa-mi incep aceasta povestioara vie cu "Vantul sfartecat de boala" a lui Nichita Stanescu pentru ca pare a fi partea sumbra a viziunii mele..si cum orice lucru are o parte vie si una stinsa am incercat sa "colaborez" cu marele poet incercand sa creez o viziune a sentimentelor.
pe la sfarsitul lui noiembrie,anul trecut,am hotarat sa fac o "expeditie"in parcul Copou,incercand sa am cateva momente ale mele ,doar eu si gandurile mele.era una dintre zilele alea cand simti ca va ninge.chiar dak stiam ca eram singura parca auzeam o voce,care incerca parca sa ma invaluie in mrejele sale.era vantul care dansa cu mine ca un copil care ma chema la joaca.in ziua aceea am inteles ca exista o viata in afara lucrurilor,si o forta extraordinar de binevoitoare imi spunea ca nu trebuie sa-mi fac griji niciodata...
acest mic filmuletz din colectia mea este o copie palida a realitatii,stiu,dar imi ajuta sa-mi reamintesc.am nevoie de aceste amintiri vii.
caci uneori e atata frumusete in lume.simt ca nu pot s-o iau..si inima mea este pe punctul sa cedeze.e ca si cum as fi legata la niste aparate care incearca sa ma tina in viata.acestea sunt reprezentate de o viata profesionala,de familie,de prieteni.
simt ca acest nou prieten al meu,vantul,ma poate conduce pe cararile pe care doar sufletul meu vrea sa ajunga.si simt ca voi ajunge si le voi strabate pe toate atat timp cat aceste aparate "medicale" ma vor tine in viata..

...nu stiam sa plang..

Lacrimile o napadisera, semn ca medicamentul intravenos isi facuse efectul...Dar oare erau lacrimi vii?...Oare ea simtea vantul care ii mangaia pletele?...Oare acele lacrimi ii topeau zambetul?...Oare...Oare prin acele lacrimi ea isi elimina zambetul?...sau oare reprezentau partea curganda a viselor ei spulberate de acea realitate cruda...

Acest oare ascunde multe..ascunde zambetul ei..ascunde viata si suflul ce o face sa fie comuna cu ceilalti..intr-adevar e deosebita prin felul ei de a infrunta viata..caci nu e puternica..caci nu vrea sa infrunte viata doar cu puterile ei..simte nevoia unui ajutor..si din pacate nu a unui suflet..ci a unui..supliment..

E un ajutor care o face sa se transforme..o ajuta sa-si inchida cu o mai mare putere portitza spre lumea ce o inconjoara..si asta nu face decat sa-i spulbere puterea de a trai..de a fi..de a exista..

Dar se pare ca acesta o face sa se simta mult mai bine,caci se afla in lumea ei..si doar aici poate vedea frumusetea pe care doar ea o doreste..este ceva ce se naste in sufletul ei si continua a crea legaturi doar cu ceea ce ea considera ca ar ajuta-o sa fie fericita..