..ciudat

as fi vrut sa numesc acest articol "regret", dar e un cuvant care nu pot sa-l caracterizez decat prin termenul "ciudat"..cand traiesc acest sentiment,de regret, am o stare pe care nu o pot descrie..o stare cand imi vine sa plang, sa tip, sa strig dupa ajutor..dar parca nu mai am glas, parca nu mai am putere sa cer ajutor..simt ca sunt singura pe aceasta lume, ca nimeni sau nimic nu imi poate fi de folos..
de multe ori regret ceea ce se intampla in viata mea..as vrea sa am forta sa refac totul, dar in acelasi timp aud voci care imi spun sa merg mai departe..sa depasesc acel punct..caci mai urmeaza o infinitate de astfel de puncte pe langa care trebuie sa-mi cladesc al meu drum..
am observat ca dupa fiecare regret vine si o implinire..fiecare nereusita este urmata de o reusita..fiecare fapt in viata viata are un curs , un drum care trebuie urmat intocmai..drum pe care noi oamenii nu putem sa-l proiectam dupa vointa noastra..
regret nu ceea ce am reusit sa fac in viata, ci regret ceea ce nu am facut..nu pot regreta drumul urmat, ci faptul ca nu am ales sa urmez altul..poate as fi avut alte realizari..
e evident ca in viata avem de ales..si involuntar facem alegerea cea mai buna..cu toate ca noi consideram initial ca e cea mai aiurea alegere posibila facuta de noi vreodata..
parcurgerea unui drum de unul singur e lipsita de vreun rost..insa daca urmezi acest drum alaturi de cei pe care ii iubesti poti spune ca deja ai facut un pas inainte..de multe ori, drumul pe care il alegi sa-l urmezi te ajuta doar sa ai un scop in viata, sa il parcurgi fara sa te intorci la fiecare curba..
daca prietenii te ajuta la nevoie in drumul pe care ti l-ai ales..tot prietenii sunt cei care-ti vor spune sa mergi inainte cu capul sus si sa nu privesti inapoi..
dar, din nefericire, prietenii nu ii avem mereu alaturi de noi si uneori trebuie sa alegem singuri daca mergem inainte sau vrem sa ne intoarcem..
daca e sa avem un dusman foarte mare in viata, acela e reprezentat de regret..a regreta inseamna a recunoaste ca ai gresit , dar multi nu vrem sa recunoastem ca am gresit candva sau mai bine spus ca am regretat candva..
regretul ne ajuta mereu sa revenim cu picioarele pe pamant..eu am ales un drum si nu regret prea mult din ceea ce am facut in viata..insa regret multe lucruri pe care le-am facut tarziu sau nu le-am facut deloc..
trebuie retinut ca alegerea drumului trebuie facuta cu foarte multa grija..caci drumul pe care mergem ne va aduce doar regrete si realizari , depinde doar de noi pe care vrem sa le alegem pentru implinirea noastra viitoare..

..echilibru

..zi de zi lucram la viitorul nostru..cu fiecare experienta traita, cu fiecare refuz, carte citita, iubire pierduta sau castigata, bucurie, lacrima, dezamagire, implinire, devenim mai puternici si ne apropiem un pic mai mult de rezultatul final..
ar fi bine ca pe masura ce trecem prin viata..sa ne cunoastem pe noi si sa ne dam seama de ceea ce vrem..ce nu vrem..ce ne place...ce nu ne place..Doar lucrurile care se apropie de preferintele noastre ne pot ajuta sa avem un viitor fericit..
uneori suntem fortati sa facem lucruri doar pentru ca trebuie..dar nu trebuie sa ne intristeze atata timp cat nu uitam si ceea ce ne dorim noi cu adevarat..
toate acestea functioneaza dupa un principiu foarte simplu..cand facem ceva ce ne dorim si suntem si fericiti cu asta..vom avea un rezultat final bun care va fi izvor pentru altele..iar daca ajungi sa facem ceva ce nu ne place vom avea surpriza unui final prost,poate chiar deprimant..
ca sa facem pe ceilalti fericiti, in primul rand trebuie sa fim noi fericiti, si ca sa fim noi fericiti, trebuie sa facem lucruri ce ne implinesc, iar daca facemt toate acestea suntem cu un pas mai aproape de scopul nostru final..oricare ar fi el..
viata ne cam pune nas in nas cu cele mai neasteptate situatii : in doar cateva zile sau chiar ore, putem ajunge de pe treapta de sus pe prima de jos, de la iubire la ura, de la 5 prieteni foarte buni la -1...
pentru a face fata provocarilor vietii trebuie sa facem un singur lucru...sa nu disperam..sa avem rabdare..sa fim calmi..
un fapt este sigur..nu toata lumea trece prin aceste stari si nimeni nu sta in loc sa ne stearga noua durerea din suflet sau sa zambeasca alaturi de noi..si oricum nu avem cum sa rezolvam o asemenea chestiune daca stam intr-o continua stare letargica..intrebandu-ne"de ce tocmai eu?"
noi trebuie sa profitam de acest timp mort pentru a face ceea ce ne place..sa ne dam o sansa pentru a ne descoperi..pentru a ne implini dorintele noastre..pentru a ajunge la un echilibru..

searching...

nu caut ceva concret..ci doar as vrea sa stiu ce reprezinta un prieten adevarat..am notat de-a lungul timpului niste aspecte referitoare la aceasta persoana care ar trebui sa-mi fie alaturi si la bine si la rau..
intr-adevar am luat notite doar ascultandu-mi pretentiile si nevoile.si poate uneori sunt mult prea mofturoasa ca cineva sa ma suporte..dar mai stiu ca pentru a te intelege cu o persoana in primul rand trebuie sa ai multa rabdare..
am intalnit multe persoane pentru care am fost disponibila sa dau timp.. rabdare.. sentimente..dar, uluitor, nu am primit acelasi lucru..caci fiecare era in graba lui de a "cuceri"cat mai mult pentru sine..si daca am cerut atentie,mi s-a raspuns scurt:"nu e de ajuns?poate nu e chiar prea mult?"..cu toate ca nu era chiar deloc...
si lucrul de care mi-e ciuda cel mai mult e ca nu doar o singura persoana mi-a oferit aceasta lectie de viata,sa o numesc asa,ci toate persoanele de care "m-am atasat" m-au examinat in acest mod..
..si ajung sa ma gandesc..oare gresesc eu?..dap..acord prea mult persoanelor care nu merita..
de aceea cred ca ar trebui sa continui sa caut..dar cu pasi muti lipsiti de suflet..caci orice farama de sentiment valoreaza enorm..

the nature..

..ati incercat vreodata sa priviti natura asa cum v-ati privi un prieten apropiat..un suflet care respira..care va vorbeste..
zilnic trecem pe langa copaci si ne vedem nepasatori de drumul nostru..dar daca persoanele de langa noi ne fac acest lucru ne simtim dati la o parte..
si acesti copaci au viata..si ei au suflu..batranete..chinuri..chiar daca nu ies in evidenta asa cum o facem noi..si ei traiesc..
..si ei au vise..sperante..prieteni..si dusmani..si culmea..dusmanii lor suntem noi oamenii care le facem rau..
emotiile copacilor sunt exprimate prin intermediul frunzelor care capata de-a lungul celor patru timpi de peste ani..diverse culori..sunt verzi cand soarele le zambeste si sunt scaldati in a lui lumina..cand vantul incepe sa le urmareasca incep sa cada una cate una asemeni sperantelor noastre..si capata o nuata trista....palesc in fata vantului...se tem de puterea lui..
cum si noi ne temem de vantul vietii care ne spulbera nadejdile..visele..sperantele..

..vietuind in tainele vietii

..de multe ori ma vad singura intr-un colt al lumii mele..trista,dezamagita,fara de puteri..si nici o forta,oricat de mare ar fi ea,nu ma poate misca..si parca devine ceva obisnuit pentru mine..ma acomodez cu aceasta ipostaza a mea..victima a vietii..
dar nu este deloc asa..problemele mele sunt mai mereu doar in imaginatia mea..pot face si altceva in loc sa imi jelesc prezentul care pana la urma nu e atat de intunecat precum il credeam. ..si trec in urmatoarea ipostaza in care sunt convinsa ca pot face orice si bine, pot sa zambesc, pot sa ma concentrez, pot sa cuceresc lumea daca vreau… pot sa fac absolut orice imi propun..
pot fi o persoana puternica..sigura pe fortele mele..caci pana la urma viata e un amestec de bine si rau..o balanta intre puterile si slabiciunile noastre..

Viata este o sansa … nu o lasa sa se piarda !

Viata e frumusete… admir-o!

Viata este bucurie… gust-o din plin!

Viata este un vis… transforma-l in realitate!

Viata e o insiruire de sentimente… fericire… tristete… iubire… ura…. prietenie…

..

..fiecare zi este pentru mine cate un exercitiu din marele test:viata..dar oare de ce este atat de strict acest test?oare este la fel pentru oricine?oare fiecare fiinta din jurul meu isi pune aceste intrebari?..oare?..
imi pun foarte multe intrebari la care nu cred ca voi primi vreodata un raspuns..dar incerc sa caut rezolvari..si sper sa gasesc intr-o zi ceea ce vreau..
zi de zi incerc sa ajut atat pe cei apropiati mie cat si pe cei cu care intru pentru prima data in contact..fac acest lucru pentru ca doresc sa am cat mai multe persoane aproape de mine..dar nu reusesc..
observ ca toti din jurul meu sunt pe fuga..se opresc in loc doar daca in viata lor se intampla ceva..sunt sigura ca daca m-ar vedea in calea lor,neajutorata asa cum poate si ei au fost cand eu ii intrebam"ce faci?esti bine?te pot ajuta cu ceva?",ar trece peste mine cu o mare nepasare..caci nu au timp..sau efectiv nu vor sa-si faca timp..
nu vreau sa par o egoista..caci as imparti si cel mai de pret sentiment cu cei de langa mine..dar vreau si eu macar o farama de sentiment asa cum daruiesc si eu..
visez?vreau ceva ce nu exista?..:(

..only hope..

"avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam..avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu.
avem timp pentru ambitii si boli..sa invinovatim destinul si amanuntele..sa privim norii,reclamele sau un accident oarecare.
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem..sa primim lectii si sa le uitam"(Octavian Paler)

..niciodata nu m-am considerat o optimista convinsa,dar nici nu am acceptat ca vreodata cineva sa-mi spuna ca reusesc sa ating cota maxima a pesimismului..
..doza mea de optimism am vrut mereu sa fie doar a mea,ascunsa de ochii curiosi ai celor din jurul meu..si asta pentru ca m-am temut de dezamagiri..
..pe masura ce incepem sa ne formam ca si oameni descoperim ca aceste blestemate trairi care sunt numite dezamagiri ne urmaresc.. caci chiar si persoana la care nu ne asteptam vreodata sa o faca..ne va dezamagi,chiar si fara vointa..inima ne va fi franta macar o data..
..si partea cea mai urata e ca si noi vom frange inimi..de aceea trebuie mereu sa invatam din suferinta noastra ca acel lucru nu ne place..si sa incercam sa evitam sa intristam la randul nostru..
..vom plange ca timpul fuge pe langa noi mult prea repede..sau poate pentru ca vom pierde pe cineva drag..astea fiind de fapt cele mai mari dezamagiri pe care ni le ofera viata..
..de aceea trebuie sa profitam de fiecare clipa pe care o avem A NOASTRA..sa radem cu pofta..sa iubim ca si cum nu am fi fost raniti vreodata..si asta pentru ca..6o de secunde in care suntem tristi sunt echivalentul a un minut pe care nimeni niciodata nu ni-l va inapoia..
..trebuie sa privim acea luminita care rasare din intunericul care ne inconjoara..dar nu doar sa o privim,ci sa ne si apropiem de ea..de speranta..